- turturi
- m. (н-и. turtildúfa)горлица
Old Norse-ensk orðabók. 2013.
Old Norse-ensk orðabók. 2013.
ţurţurat — ŢURŢURÁT, Ă, ţurţuraţi, te, adj. De care atârnă ţurţuri, plin de ţurţuri, cu ţurţuri. – Ţurţur + suf. at. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţurţurát adj. m., pl. ţurţuráţi; f. sg. ţurţurátă … Dicționar Român
ţurţur — ŢÚRŢUR, ţurţur, s.m. 1. Sloi mic de gheaţă de formă prelungită şi uşor ascuţită spre vârf, care se formează de a lungul streşinilor sau pe ramuri, prin îngheţarea imediată a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa … Dicționar Român
ţúrţur — s. m., pl. ţúrţuri … Romanian orthography
puţoi — PUŢÓI s. v. sângele voinicului, ţoi. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime PUŢÓI, puţói, s.m. 1. (Vulg., depr.) Băietan, flăcău. 2. Ţoi2. (din puţă + suf. augm. oi; cf. puţin) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER p … Dicționar Român
înţurţura — A SE ÎNŢURŢUR//Á pers. 3 se înţurţuraeáză intranz. A se acoperi cu ţurţuri. /în + ţurţur Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
înţurţurat — înţurţurát, înţurţurátă, adj. (pop.) acoperit cu ţurţuri. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
ţârţai — ţârţái s.n. (reg.) măzăriche; ţurţuri. Trimis de blaurb, 21.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
Turteltaube — Sf std. (9. Jh., turtur 8. Jh.), mhd. türteltūbe, turteltūbe, ahd. turtul(a)tūba, turtiltūba Hybridbildung. Mit verdeutlichender Komposition entlehnt aus ml. tortella, turtella, das ein Diminutiv zu l. turtur m. ist (dieses lautmalend). Vom… … Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache